Adulter cu smochine și pescăruși

Lecția infidelității, scrisă cu vinadulter_cu_smochine

Scos la tipar „pentru femeile care iubesc bărbații care iubesc femeile. Și marea”, singurul roman al lui Adrian Cioroianu te pune la încercare, te ridică și te coboară parcă în tărăgănarea valurilor ce se sparg leneș de țărm. Și aproape că te mănîncă tălpile să fugi la mare, să simți și tu cum îți mîngîie soarele pielea zăpăcită de frig. Să te saturi de aerul încins și să-ți cauți alinarea doar în apa sărată, chinuită de alge. Pentru ca abia apoi să îți poți găsi răgazul de a citi „Adulter cu smochine și pescăruși”.

Povestea este îngenuncheată în fața pasiunii ce îi înnoadă pe cei doi protagoniști ai acesteia, Paul Bland, scriitor „în așteptare”, și Alicia Leal, o frumusețe „din industria turbată a cinematografiei europene”. Se cunosc la un festival de film de la malul Mediteranei, însă nici unul nu bănuiește că o mînă de smochine cumpărate la un preț neînsemnat vor fi cele care îi vor face părtașii unei iubiri neprevăzute. Pe parcursul cărții, soții celor doi sînt menționați doar în treacăt, atît cît să îi dea cititorului de înțeles că asistă la scene nepermise. În treacăt și parcă, în grabă, ca pentru a-i lăsa îndeajuns spațiu autorului pentru a-și desfășura ițele îmbibate de iubirea scăldată în vin.

Într-un decor în care doar Marea Mediterană nu este născocită de mintea autorului, povestea celor doi „coregrafi ai păcatului” se desfășoară nestingherită pe parcursul a trei zile și trei nopți. Dispariția fetei de la recepția vilei în care Paul și Alicia sînt cazați este un episod pe care cei doi îl vizionează pe sărite. De atfel, această intrigă nici nu este construită cu îndeajunsă putere pentru a susține firul de suspans creat la început cu fermitate, dar care își pierde din intensitate pe parcurs. Și poate că am fi vrut ca autorul să nu rupă puțin cîte puțin din farmecul narațiunii ce continuă să ni se aștearnă în fața ochilor, integrînd fraze sau trimiteri ce anticipează întîmplările ce urmează a fi spuse. Poate că am fi vrut să urmărim singuri, nu ținuți cuminte de mînă, povestea ce se desfășoară într-un fundal cu zgomot permanent de pescăruși, ușor legănată de valuri și hrănită cu smochine proaspete și vin roșu.

Text publicat în Opinia Veche, Iași, 15 aprilie 2013

Advertisements

One Comment Add yours

  1. Fox says:

    Super !

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s