Ce poţi să furi din Norvegia

Cică noi ăştia, studenţii internaţionali, suntem foarte uşor de reperat în masa omogenă de norvegieni.

_DSC9659Ne recunoşti după grupurile şi bisericuţele în care ne petrecem majoritatea timpului. După ochii mari cât cepele pe care îi facem în supermarket printre rafturi. După agerimea cu care ne facem cumpărăturile căutând produse de la First Price (companie norvegiană de băuturi şi alimente care, după cum numele lasă de înţeles, sunt cele mai ieftine). După aparatele grele de fotografiat care ne spânzură pe după gât şi mai ales, după nonşalanţa pe care o afişăm după doar câteva săptămâni petrecute aici. Cică ni se citeşte în ochi siguranţa şi convingerea că aparţinem în totalitate acestui loc. Nu neg nimic.

Norvegienii însă sunt mai greu de citit. Stai de vorbă cu cineva la o petrecere şi brusc dispare. A doua zi îţi spune nonşalant că îi era somn şi că a plecat să se culce. „Păi bine, măi, omule, dar zi şi tu că pleci, că te-am crezut căzut pe undeva, am zis că ai păţit ceva de ai plecat aşa.” Eşti frustrat când nu îi înţelegi, îţi spui în mintea ta că sunt nesimţiţi şi că nu ştiu să se comporte. Te raportezi mereu la cum eşti tu şi cum se întâmplă lucrurile la tine în ţară. Să rămâi însă blocat la valorile şi obiceiurile la care te-ai raportat toată viaţa nu e cea mai deşteaptă abordare.

Odată ce ajungi să le înţelegi cât de cât comportamentul (ciudat de temperat, de altfel), viaţa printre ei ţi se pare dintr-odată semnificativ mai uşoară. Înţelegi de ce speranţa lor de viaţă este de 80, 85 de ani. Ei nu se stresează. Ei nu învaţă rahaturi fără sens la şcoală, vorba aia, mult şi prost. Ei nu îşi fac griji că benzina e prea scumpă şi că mâine nu mai ştiu ce să le facă ţâncilor de mâncare. Când sunt supăraţi, îşi găsesc un munte şi se duc la plimbare. Îşi iau cîinele în lesă şi punguţa pentru răhăţel şi ies la alergat. Îşi pun pruncii în cărucioare şi ies la alergat. Îşi înhamă calul (desigur, nu gloaba amărâtă de o vezi pe drumurile răpciugoase de ţară din România) şi ies să se plimbe. Sau pot să aleagă pur şi simplu bicicleta (nelegată, cum altfel?) din curte sau din faţa căminelor studenţeşti şi pleacă pe pistele care chiar există şi care chiar sunt folosite.

Ei nu te tolerează, ci te acceptă din start, dacă ştii să le respecţi cultura şi modul de a trăi. Au auzit că în România sunt mulţi ţigani, dar nu se grăbesc să arunce în tine cu păreri nefondate. Mai multe glume îmi fac ceilaţi erasmuşi. Majoritatea norvegienilor ştiu însă că ţiganii vin din India şi nu văd conexiunea dintre ei şi români. Ceea ce mi se pare justificat, din moment ce nu există o legătură veritabilă. Nu stau să le explic de ce suntem noi văzuţi ca ţigani decât dacă insistă. Nu aş vrea să le îngreunez ziua cu nimicuri.

N-aş vrea să urc norvegienii pe un piedestal uriaş de pe care nu ar putea coborî vreodată. Sunt oameni normali care se comportă civilizat, iar singurul lucru pe care îl cer de la tine e să le respecţi intimitatea şi modul de a trăi. Aş putea să spun foarte uşor  că sunt prea timizi şi prea aşezaţi, aproape limitaţi, dar aş vorbi în comparaţie cu nebuneala mea de toate zilele, ceea ce nu ar fi cinstit.

600744_613152178741002_1117265448_nNorvegienii au un mod atipic de a calma un zvăpăiat de student internaţional. Te copleşesc cu stăpânirea şi seninătatea lor. Cu corectitudinea şi simplitatea cu care tratează problemele care dau peste ei. Să tot stai printre ei, poate aşa mai furi ceva ani la speranţa de viaţă.

Advertisements

One Comment Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s