Pierdut cap. Ofer recompensă

no-head-(1-of-1)Nu pot să pricep cum de m-a făcut mama atât de aiurită. Ai zice că sunt veşnic îndrăgostită, aşa cu capul în nori cum sunt mai tot timpul. Nu mă lovesc îndrăgostirile atât de des precum mă lovesc momentele de aiureală în care mintea mi-o ia pur şi simplu la plimbare pe coclauri şi uit cu brio de la mână până la gură. Paranteză: Alzheimer timpuriu sau ce?

Cel mai recent exemplu. Ana e fericită. Ana ascultă muzică la maxim în căşti până se tâmpeşte, dar Ana e fericită. Ana pierde definitiv şi irevocabil  (aşa sună la tribunal) căştile. Ana nu mai ascultă muzică la maxim în căşti şi nu se mai tâmpeşte. Ana nu mai e fericită. Concluzia: Anei îi sunt necesare urechile tâmpite de muzica ascultată mai tot timpul pentru a fi pe deplin fericită din nou. Ca să se înţeleagă. Acum le am în mână şi în secunda doi uit unde le-am pus. Încă mă întreb dacă am în familie vreo genă rătăcită de Alzheimer.

Ca să ne înţelegem şi mai bine. Nu îmi mai caut căştile. De fapt, am mai multe probleme spinoase. Îmi caut ţiglele lipsă de pe casă (p-astea, e drept, nu ţin neapărat să le găsesc). Caut niţică atenţie distributivă, niscaiva răbdare şi cel mai important, îmi caut capul (îl am acum, şi asta e drept, dar o să îl pierd într-o zi şi trebuie să fiu obişnuită cu exerciţiul căutării). Ofer recompensă multă repezeală şi talent cu nemiluita într-ale neîndemânării. E în joc fericirea Anei.

Sursă fotografie: laszlo-tibor.net

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s