Despre explicații. Cum să nu le dai

ScreenHunter_121 Mar. 25 20.35“Fată, ar trebui să mă cântăresc, da’ e prea frumos afară și nu vreau să îmi stric ziua.” Așa-i cu fetele, complicată treabă. Tipa în cauză are avantajul de a se fi aflat în vestiarul de la sală, imediat după antrenament. Însă tot nu mă pot abține de la un comentariu acid. Fata mamii, asta ești tu, acceptă-te așa cum ești și va fi soare în viața ta în fiecare zi. Nimeni, nici cântarul, nici prietena de suferință și nici măcar vremea de afară n-are dreptul să îți răpească un moment în care te simți pur și simplu perfect, de te tot explici și scuzi inutil.

Păi dacă e pe explicații, să vă văd. Cum îi spui bătrânelului din autobuz care stă la geam lângă tine, că știi, nu e nevoie să se deranjeze și să îți cedeze locul lui pentru ca tu să ai mai multă lumină la citit de pe tabletă. Că în fapt, razele ce bat năvalnic mai degrabă te încurcă? Refuzi respectuos și rămâi în mirarea ta. Mai există și bătrânei cumsecade în autobuzele astea supra-aglomerate.

Cum să îi explici bunicii ce mai scrii tu “pe acolo, pe la jurnalism”, când pasiunea ta secretă (dacă o mai fi secretă), este să scrii când încifrat, când clar, pe față, despre sex, pe cine mai știe ce subiecte? Na, mamaie, mă înțelegi, e bine la facultate, treaba merge strună, dar chiar vrei detalii?

Cum să le traduci în termeni simpli controlorilor RATP că ești în regulă cu abonamentul de transport, ca student la stat, cu titlul de “bugetar” în buzunar, când tu  stai lipit cu neatenția în frunte și îți dai foc singur la căciulă și implicit, la abonamentul din portofel?

Am cunoscut la viață mea destui oameni care au vrut să le dau explicații seci în situații de nimic, pe care oricum le-am dat uitării imediat ce mi-au fost expuse. Foști iubiți, foști colegi, prieteni oportuniști. Eu, aia care vorbește și gesticulează doar dacă e călcată tare pe coadă. Tu de la mine ceri explicații? N-ai să vezi. Poate în scris. Și nici atunci. S-ar putea să ai o surpriză și să răstălmăcesc totul. Nu știi niciodată când ajungi și devii personajul meu principal în vreo poveste deocheată pe blog (la naiba cu modestia).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s