Când perfecțiunea nu e de ajuns

perfection_within_imperfection_by_rowanmhunt-d62exawAm mers recent la un spectacol de stand-up comedy. Spunea unul din tipii invitaţi (nu i-am reţinut figura şi numele că au fost vreo patru şi eu am memoria scurta) că perechile tinere, proaspăt făcute, sunt tare amuzante. E vorba de toată treaba cu „lugu-lugu” în spaţiile publice, tachinările, vorbele drăgăstoase şi în exces, la orice oră din zi şi din noapte, cât mai la vedere se poate, desigur. Perfect de acord.

Continua comediantul nostru atunci şi spunea că ce bună şi frumoasă e viaţa de cuplu în primele câteva luni. Să spunem, la nimereală, trei luni. Iar mă văd nevoită să fiu de acord cu el. „Până se schimbă foaia şi lucrurile o iau razna, pe alte direcţii.” Ei, aici pun piciorul în prag şi o iau pe contrasens. Împotriva lui.

Păi cum aşa? N-ai dreptate, domnule. E adevărat că foaia se mai poate întoarce de pe o parte pe alta, din varii motive. Obişnuinţă, monotonie, potolirea entuziasmului iniţial. Dar nu veni tu acum să îmi vinzi gogoşi de oameni care se schimbă peste noapte. Unde mai pui că de fapt înclini balanţa înspre femei. Niţel misoginism.

„Ea e ea, simt asta”, spui la început, ca mai apoi să realizezi că ai un balaur cu n capete lângă tine, de nici nu mai recunoşti frumoasa pe care o aveai la braţ mai cu câteva luni în urmă. Şi începi cuminte şi tacticos să îţi numeri firele albe de păr din cap.

Eu nu zic că asta nu se întâmplă. Dar nu sub umbrela replicii „Oamenii se schimbă”. Oamenii nu se schimbă. Ci mint cu neruşinare. Oamenii mint frumos şi fără prea mult efort ca să amăgească şi ca să dea bine. Ca să trăiască într-o bulă de fericire ce ajunge să se spargă inevitabil la un moment dat, de le dă ocazia artiştilor noştri de stand-up să ţeasă frumuşel glume pe seama lor.

Oamenii mint ca fraierii. Ca să îl facă pe celălalt să nu vadă în ruptul capului vreun defect la ei şi să-l poată ţine bine aproape. Da’ adevărul ce are, dom’le, ce aţi păţit cu toţii de nu vă place cum sunteţi? Crezi că poţi să minţi o viaţă? Pariez că nimeni nu e chiar aşa de iscusit într-ale minciunii.

no-perfect-people1Ca regulă generală, dacă celălalt nu are defecte, fugi. Sigur are şi le ţine bine ascunse. Fugi cât încă mai ai timp. Altfel, atunci când vei începe să le vezi te vei fi fript deja demult.

Nu mai ţin minte foarte multe din ce spunea omuleţul nostru de la stand-up. Era cam misogin, cum bine am spus, dar nu pot să mint şi să spun că nu mă aşteptam la asta. Ca atare, nu l-am luat foarte tare în serios, să mă apuc să apăr tagma femeiască acum, când în realitate nu e nevoie. E plină lumea de nebune care nu merită să fie apărate. Care îmi scot şi mie păr alb, dacă le am prin preajmă, darămite să fiu bărbat şi să fiu la cheremul şi sub piciorul lor. Astea să se apere singure. Iar fraierii de lângă ele, ei bine, le meritaţi, dragii mei.

Sigur le-aţi crezut perfecte la început.

Text publicat în versiunea online a Revistei OK, Piatra Neamț, 28 mai 2014 

Surse imagini: deviantart.netfunfeelingslife.com

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s