Iașul, scăldat în bere și bătut de ploaie la Zilele Prieteniei

cap de afis
Vunk împarte iubire din chitări

Cîți dintre voi știu de unde și-au luat mebrii trupei ROA numele? Pentru că dacă primele gînduri te duc înspre roua dimineții sau alte astfel de referințe, uită repede că te-ai gîndit la asta. Rise Of Artificial, pe ei i-am prins începînd cu ora 20:30 în fața Palatului Culturii din Iași. De pe afiș afli că pînă atunci au mai cîntat OCS și Shadowbox, iar dacă stai să îi asculți răbdător vreme de o oră, ajunge și trupa Vunk în fața ta. Norii și ploaia deja nu mai contează. Muzică și spectacol să fie, peste care turnăm un pahar de bere rece și deja am uitat de tricourile ude de pe noi.

IMG_2534
Tot acest spectacol video se profilează impunător pe fundalul unor nori supărați

Afișele mari postate prin Iași anunță debutul Zilelor Prieteniei pe 7 iunie în capitala Moldovei. Mai exact, de la ora 19:00 în fața Palatului Culturii, muzica începe să cînte. Aceasta duduie însă în fundal de tunete, după ce în prealabil cerul este fisurat de cîte un fulger răzleț. Lumea tot se adună. Ca mai apoi să se risipească și să se pună la adăpost de ploaie pentru o vreme.

Jetoanele, date pe-o beție

Nu pentru mult timp însă. Când pe scenă urcă cei de la ROA, norii se răzgîndesc și se potolesc. Așa că paharele largi de bere își fac din nou apariția în mîini mișcate pe ritmuri underground.

Numai dacă stai să analizezi la nimereală cîteva tinere bete de prin public te cuprinde un amuzament greu de ascuns

Totodată, efectul băuturii cumpărate cu jetoane de trei lei bucata e tot mai vizibil pe chipurile multora dintre cei ce poposesc în fața scenei. Numai dacă stai să analizezi la nimereală cîteva tinere bete de prin public, care se unduiesc lasciv pe piese ce nu au legătură cu dansul lor, te cuprinde un amuzament greu de ascuns. Inevitabil, ochii îți fug de la scenă la ele. Cu greu te decizi în care parte e spectacolul.

Toane și figuri, afișate-n public

Care mai de care e mai ud de la ploaia ce tocmai s-a potolit. Un tip mai îndrăzneț rămîne la pielea goală și își stoarce nonșalant tricoul din care apa se scurge pentru cîteva secunde bune la picioarele sale.

            Rujul roș-aprins de pe buzele subțirele ale unei tinere merge la țanc printre cojile de semințe scuipate în neștire

Sigur, fiecare decide să se prezinte la festivalul la care berea curge rîuri așa cum dorește, chiar dacă alegerea e, să spunem, o ținută sofisticată de club. Pentru că, deh, rujul roș-aprins de pe buzele subțirele ale unei tinere cu aere de doamnă merge la țanc printre cojile de semințe scuipate în neștire pe asfaltul tocmai bătut de ploaie. Iar pantofii cu toc din picioarele bine îngrijite dau bine prin bălțile ce s-au format inevitabil mai devreme. Nici balerinii decupați pe care îi mai văd pe la altele în picioare n-or fi ei mai buni pe așa o vreme, însă tipa dichisită parcă prea face reclamă la WalkIn Încaltaminte, cînd afară e ditamai festivalul berii. Înțeleg rostul unei încălțări și a unei ținute bune, dar dacă prin asta cad ca nuca în perete printre teniși, umbrele și bere, atunci eu una aș lăsa-o baltă.

Și D-aia” Ne place” ROA

Afară abia ce a fost asfințitul, însă băieții de la ROA ne duc „La răsărit”, pentru ca ce a fost în această seară să rămînă, încet și sigur, doar „umbra unei nopți”. Staff-ul de la video se joacă îndemînatic cu efectele pe cele trei mari ecrane din fața ochilor noștri, iar noi îi vedem pe artiști cînd blurați, cînd în reluare. Tot acest spectacol video se profilează impunător pe fundalul unor nori supărați, însă amenințarea lor scade în intensitate odată cu lăsarea întunericului. Dacă nu îi mai vedem, putem deja să ne purtăm ca și cum nici nu sînt acolo.

Spectacolul în sine nu este unul care să ne facă să „mai ridicăm un decibel în plus pentru această seară”, așa cum ne îndeamnă băieții, însă muzica ce ne duduie și ne cuprinde pînă și de sub tălpi ne face inevitabil să strigăm odată cu ROA că „ne place, place, place”.

IMG_2562
Cornel Ilie, aclamat de fane

Vunk împarte iubire din chitări

N-avem tavan deasupra capetelor noastre cînd trupa Vunk ajunge pe scenă. Însă asta nu ne împiedică să strigăm tare odată cu ei că „aprindem artificii pe tavan”. Cuplurile apucă să își tragă ocheade drăgăstoase, în timp ce Cornel Ilie aprinde artificii din capătul chitării sale.

Ne amintim însă că nu avem o țară ca afară” la finalul concertului

Coincidență sau nu, în întunericul nopții se profilează pe cer patru lampioane roșii, singuratice, tocmai cînd cîntăm și mai tare despre artificiile de pe tavan. Trupa Vunk trece de la o melodie la alta acompaniată de mîini strînse și îmbrățișări fugare prin public. Versurile romantice își fac fără îndoială efectul.

Ne amintim însă că nu avem „o țară ca afară” la finalul concertului. N-apucă să ne cuprindă însă vreo amărală existențială sau să mai stăm pe gînduri, fiindcă mulțimea se sparge rapid și se revarsă în valuri cu diferite direcții înspre Iașul ce începe să își stingă luminile.

În urma noastră, rămîne dovada faptului că românii s-au distrat. Pahare de plastic călcate în picioare zac trîntite în bălți sau pe iarba dimprejur. Se va face însă curățenie, ca de fiecare dată. Mai ales că e și mîine o zi. Tot de concert, bineînțeles.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s