Unde nu-i cap, vai de blog

bloggingNu știu cum se face de au toți analfabeții blog. Eu știu că platforma asta numită WordPress e tare drăguță și îți dă voie să îți faci propriul loc în care să te întinzi în voie în neștiința ta, dar cred că se face abuz grosolan.

Prietene, eu nu vreau să te citesc, dar în era asta, în care postarea ta e la un click sau un tweet distanță de mine, e inevitabil să nu ajungi să îmi scoți ochii imediat cu ce scrii.

Mi-au tot sărit zilele astea în ochi diverse bloguri de-ale unor dudui care se presupune că vor activa (dacă nu activează deja, cumva, Doamne ferește!) în jurnalism, pe piața muncii. Acum, să îmi fie cu iertare, sunt locuri de munca in Germania gârlă, nu le ține nimeni blocate cu mâna pe tastatură sau cu reportofonul în buzunar. E chiar de preferat, mai ales la ce treburi nepublicabile sunt publicate în ogradă la ele, să își schimbe domeniul de interes.

Or mai fi mulți ce nu au treabă cu limba română, care publică destul de constant pe blog, așa, doar că e cool să ai un loc al tău unde să faci legea. Habar nu am, nu stau acum să lovesc în toți. Eu vorbesc de ăștia, de-ai mei, viitori posibili jurnaliști, care cel mai probabil vor mai fi blagosloviți și de alții, când or fi auziți pe post sau pe unde or mai lucra.

Domnule, dacă ți se dă în anul trei sarcina de a administra un blog și de a posta constant, probabil profesorul ăla a avut ceva în cap și știa ce vrea. Sunt sigură că se aștepta de la tine ca măcar după doi ani și, aproape trei de jurnalism (nu îi mai pun la socoteală pe ăilalți doișpe de școală din spate) să știi să scrii corect în limba ta.

Comentariul meu încă așteaptă să fie băgat în seamă
Comentariul meu încă așteaptă să fie băgat în seamă

Și ieșiți, fraților, de pe băncile facultăților și noi ăștia de rămânem tragem ponoasele. „A, ești la Jurnalism? Păi da’  la cum se face presă astăzi în România…” Sau.

„Ce vă învață profesorii ăia să faceți la Jurnalismu’ ăsta, a?” Păi ne învață, că de rău nu ne instruiește nici unul. Dar când o duduie, două, trei, nu bagă la cap la timp, a cui e vina?

Revin la lista de locuri de munca in Anglia. Sau mă gândesc și la locuri de muncă în Italia. Să tot arunci cu CV-uri peste tot, ofertă e. Iar la noi în țară rămânem cu cererea. De oameni buni vom avea mereu nevoie.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s