Ospitalitate americană la ea acasă*

*cel mai ironic titlu posibil

IMG_3027
Seattle/Space Needle de la distanță

M-au trezit dimineață două ciocăneli în ușă. Au tras trei oameni de mine să mergem , chipurile, să mâncăm în oraș. E impropriu spus oraș, cea mai apropiată așezare mai aglomerată e un fel de sat de vacanță numit Eastsound. Și e situat, adicătelea, la vreo zece kilometri distanță de stațiunea în care lucrez.

(Cea mai mare aglomerație urbană de prin preajmă este Seattle. La vreo 180 de kilometri depărtare, asta ca simplă curiozitate.)

Așadar, am mers să mâncăm în Eastsound. Am intrat într-un local renumit pentru mâncarea bună servită la micul dejun. Obișnuită fiind cu modul în care merg treburile în restaurantele de acasă, am intrat bine-mersi și m-am îndreptat înspre prima masă de patru persoane care mi-a căzut în fața ochelarilor.

Pauză în acțiunea propriu-zisă. Americanul care ne însoțea pe noi, cele trei românce, împreună cu chelnerul, rămân în standby cu ochii pe mine. ”What the f*** is Ana doing?”

Mă simțeam cam singură în spațiu așa că m-am întors să văd ce se întâmplă cu ceilalți. Hello, aici e o masă liberă, haideți. Văd fețe consternate. Oare ce am făcut iar?

Am văzut semnul târziu. Deja călcasem pe bec. Aparent ar fi trebuit să aștept lângă micuța casă de marcat ca să ne îndrume chelnerul. Ca să fie ospitalier și să ne așeze el la masă. Say what?

IMG_4940
Please wait to be seated

Ne-a dat afară. La propriu, ne-a poftit afară cât timp a pregătit masa. Habar nu am ce i-a făcut, știu doar că m-a bătut soarele în cap zece minute în fața restaurantului. Timp în care, ce, ar fi trebuit să mă simt răsfățată de ospitalitatea lor?

Stau și îi explic americanului de lângă mine că la noi intri frumușel și te așezi la orice masă dorește inima ta de client. La care ăsta cască gura mare și mă aprobă cu jumătate de gură, parcă a auzit de așa ceva, se practică și la ei în unele locuri.

Am fost invitați într-un final la masă. Încă îmi stă mintea în loc și nu pricep ce a fost asta. Dacă așa se poartă ei frumos cu tine, n-aș vrea să văd cum se poartă într-o situație care nu necesită să își arate bunăvoința față de client.

Am avut ca scuză faptul că nu sunt de-a lor. Și faptul că port ochelari. Data viitoare o să deschid ochii mai bine. Dacă tot sunt aici, zic că ar fi cazul să mă adaptez. Roșul turbat din vârful căpățânii mele mă transformă deja prea mult într-o mică nucă în perete.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s