Un fel de explicaţie târzie

I-am iubit pe toţi.

tumblr_lkh2etz7tn1qelrwyo1_400Da, aşa trebuie să fi fost, altfel nu îmi explic timpul petrecut cu fiecare dintre ei în parte.

Cu toate astea, am fugit de fiecare dată. De teamă. De parcă un asteroid m-ar fi lovit fix în moalele capului dacă aş mai fi înaintat. Am ştiut de fiecare dată că la asta voi ajunge. Că voi alerga stadione. Că voi fugi cât mai departe.

Sau mă rog, poate că nu am ştiut chiar de fiecare dată. Ar fi trebuit să fiu mult mai deşteaptă pentru asta. Ceea ce nu sunt.

Altfel, nu mă legam la cap cu ei. Nu mă complicam. Pentru că prefer să alerg şi să mă rănesc singură decât să pun piedici pe drum.

Desigur că ştiu că fugind, de fapt, nu rezolv nimic. E doar o soluţie temporară.

Promit că o să mă opresc însă la un moment dat. Dacă nu din proprie voinţă, din simplă epuizare măcar. Nimeni nu poate să alerge atât de mult. Şi nici nu pot să mă laud că aş fi vreo maratonistă în devenire.

Sursă imagine: tumblr

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s