Patul de la etaj

  • 08:00

Îmi urăsc ceasul biologic. Aseară mi-am calculat în cap pașii pe care îi am de făcut azi și la sfârșit am decis că nu-mi setez alarma. La trupul meu obișnuit cu trezitul dimineața nu m-am gândit. Îmi urăsc ceasul biologic. E prost și setat pe aceeași oră și nu mă lasă să dorm.

M-am mai zvârcolit ceva timp în patul meu de la etaj.

În trei ani de cămin atât noroc am avut. Patul de la etaj mi-a fost destinat de fiecare dată. Am ajuns mereu ultima în cameră, fie din nepăsare, fie forțată de împrejurări.

În anul I îl uram pentru că trebuia să îmi cobor frecvent fizicul. Beam tone de apă.

În anul II scârțâia groaznic și îmi trezea mereu colega de dedesubt. „Anaaa…” Atât spunea. Și se întorcea pe partea cealaltă. Iar eu ajunsesem să îmi urăsc numele și să vreau să dorm pe jos.

În anul III beau mai puțină apă. Patul e de metal și nu scârțâie. Iar colega de dedesubt are un somn mult mai profund.

  • 11:00

the-5-symptoms-of-laziness-1Mă dor gambele de parcă am alergat toată noaptea. O durere leneșă, greoaie și paradoxal, plăcută, de ți se instalează în oase fix când ai alergat prea mult și trebuie să te oprești, satisfăcut că ai reușit, cu tot cu ea în cârcă.

Energia mi se scurge însă tot mai mult în gambe. Clar, azi nu ies din casă. Azi am așteptat să plece colegele de cameră ca să pot să fiu de una singură în lenea mea.

Azi mă izolez pe insula mea. A se citi patul de la etaj.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s