Încotro?

968706a76355927d277d4e10c0d436e4Știți momentele alea din liceu, de prin an terminal, în care abia așteptai să îți iei tălpășița la facultate? Să scapi de programul plictisitor de la 8 la 14 ( la facultate mergi dar când vrei, ai aflat), de temele pentru acasă ( la facultate nu se dau teme, chipurile), sau de profesorii care te știu ca-n palmă (la facultate, profii au atât de mulți studenți că numai grija ta nu o au, îți spui).

Sau știți de excursiile alea făcute în vizită la o universitate din vreun oraș apropiat? Când pe culoarele străine, caști bine ochii ca să știi ce te așteaptă. Iar dacă se întâmplă să se deschidă ușa  vreunei săli de curs cât ești pe acolo și tragi o privire înăuntru, te uiți la profesor cu teamă, de parcă te-ar mânca, iar studenții, well, ce oameni norocoși.

Undeva între mirare și curiozitate, mintea ta de viitor student se lăfăia într-o așteptare încordată.

*

Undeva între saturație și plictis, mintea mea de viitor fost student se lăfăie într-o așteptare încordată.

La ușa vreunei săli de curs nu mă mai uit cu teamă. Am aflat între timp că profesorii nu mănâncă oameni pe pâine la micul dejun. Că mulți dintre studenți nu se consideră nici pe departe norocoși și că sunt care mai de care mai sătui de sistemul găunos. Mirarea mea s-a pierdut pe drum. În locul ei, nepăsarea-mi sapă-n rădăcini.

Știți momentele alea din facultate, de prin an terminal, în care abia așteptai să-ți iei tălpășița?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s