Sunt vechi, domnule, sunt vechi!

De fiecare dată când mă așez fața laptopului, îmi arunc privirile și peste rama foto care șade cuminte pe birou. Nu mă inspiră. În momentul ăsta aș vrea să o întorc, să nu-mi mai amintească de vremurile bune și de povestea din spatele ei. Dar nu o întorc. Să îmi amintească, de fapt, ca să știu mereu cât mai am de muncit ca să ajung acolo. Din nou.

Era într-un timp pe val să faci cadou o ramă foto digitală. N-a ținut și valul s-a spart fără ecou. Le-am considerat dintotdeauna inutile. Începuseră deja să prindă avânt deșteptfoanele și tabletele, așa că de ce să mai dai un ban în plus pe ceva ce ai deja la îndemână și mai e și portabil, pe deasupra?

ffe74af497ecca8b1a17e0dd5c57de4fConsider ramele foto clasice net superioare celor digitale. Așa, „învechite” cum or fi, spun o poveste. A fi retro e chic în zilele noastre, când suntem sufocați din toate părțile de kitsch. Păi una e, spre exemplu, să ai o pernă decorativă retro și una e să dormi pe vreo tâmpenie cumpărată la promoție de la vreun hipermarket. Ține de gust, desigur, și tot de gust ține să îți mobilezi camera cât mai stilat cu putință. (mă exclud din ecuație, îmi e ciudă, camera de cămin n-ar suporta așa corpuri de iluminat, ca idee 😦 ).

N-am cum să-i dau camerei de cămin un upgrade de nu se vede. Și nici la mama și la tata acasă nu mai am brațe și tentacule ca să pot să mai fac schimbări. Îmi păstrez ideile pe mai târziu. Odată și odată, o sa ajung eu și la casa mea. Să vezi atunci câte rame o să-mi agăț peste tot.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s