Pleacă acasă, iarno

E o vreme de îmi vine să ţip de fiecare dată când tre’ să îmi fac vânt să ies afară din casă.

Am ceva în special cu faptul că şoselele şi trotuarele nu se mai usucă, de trântesc câte un „Bag picioarele” la fiecare pas. În fine, pot să mă plâng de vreme până mâine, că nu am putere asupra ei şi nu o pot controla.

Ce pot să controlez însă e mersul meu câş de care mă chinui să scap de când mă ştiu. Ca să nu mă mai stropesc eventual până la gât şi să îmi stric încălţări şi pantaloni, de să fiu nevoită să mă duc la colindat pe www.Kalapod.ro. Cu oricâtă graţie sau dibăcie aş încerca să ocolesc bălţile, la sfârşitul zilei, ceea ce port în picioare nu mai seamănă a cizme de femei, ci a încălţări cu care parcă aş fi umblat prin tranşee noroioase.

În ultimă instanţă, mai bine mi-aş cumpăra încălţăminte de bărbaţi. Mai stabile şi mai comode. Să pot să mă joc oricât ţonţoroiul fără să mă gândesc că stric bunătate de cizmă. Acolo, dom’le, nişte bocanci şi am rezolvat toată durerea care mă apasă zilele astea.

Într-o zi cu soare poate o să învăţ şi eu să păşesc ca un om normal. Însă dacă atunci e soare, scap de noroi şi nu mă mai gândesc la mers. Nici eu nu mai ştiu ce vreau.

1_copy

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s