Țara lui „Lasă-mă să te las”

Scriam ieri cu foarte multă moderație despre cum pleacă tinerii din țara asta cu atâta aplomb de parcă i-ar fugări cineva cu varga.

tumblr_m4r2heeZw21qb7fuio1_r1_1280
Păi normal că plecăm și nu ne uităm înapoi

Azi aproape că nu îmi recunosc tonul domol de ieri. Păi normal că pleacă și nu se uită înapoi decât cu un ochi, aruncând un oftat prelung către familiile rămase acasă. Poate că sunt făcuți din alt aluat decât generațiile trecute. Un aluat care s-a săturat să tot dospească și să nu fie băgat în seamă.

Cum să nu pleci dacă ușile trântite în față parcă te schimonosesc și îți rup de fiecare dată din hotărâre?

Dacă oameni care ți-ar putea fi părinți, care sunt de fapt părinți la rândul lor, nu empatizează și te tratează ca pe un gunoi de pe preșul lor de la ușă. Gândește-te, ai face la fel cu plodul tău?

Să faceți borș din nepăsarea voastră. Și tocăniță de creieri comuniști

Așa că atunci când aud adulți în toată firea lamentându-se că le pleacă bobocimea din țară, îmi întorc spatele și plec. Că așa vrea mușchiul meu tânăr, care nu e în stare să mai schimbe mentalități care nu se vor a fi schimbate, prea înrădăcinate în comoditate și tâmpenie crasă.

„Dar, vai, nu plecați, rămâneți să schimbați…” Ce să schimbi, prietene? De unde atâta răbdare? Păi îmbătrânesc și eu odată cu mentalitățile „dinozauriste” pe care aș încerca să le schimb. Rămâneți să faceți borș din nepăsarea voastră. Și tocăniță de creieri comuniști. Toți o apă ș-un pământ.

*exagerare voită.

Sursă foto: frugalbeautiful.com

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s