Plec în Asia

Oricât de înnebunită de călătorii mă laud că sunt în viața asta, adevărul e că până nu calc pe toate continentele, mai bine tac. Și fac. Adică mă folosesc de imaginație, îmi supun mintea la felurite procese de manipulare a gândurilor și la final, trag linie și țin bine cu dinții de noile scopuri.

Turist zăpăcit la New York
Turist zăpăcit la New York

Pentru că mereu mi-au ieșit planurile, oricât de departe am vrut să merg, n-a fost nevoie decât să îmi doresc. Am vrut America? America am avut, nimic mai simplu. Sunt studentă și tot ce a trebuit să fac e să trag un ochi pe un site ca cel al celor de la CND Turism ca să îmi dau seama că tot ce îmi trebuie e ceva curaj în buzunare și chef de muncă pe timp de vară.

Așa că dacă azi îmi propun să ajung în Asia, am certitudinea că undeva, la un moment dat în viața asta, sigur oi prinde vreo ofertă turistică rentabilă și îmi iau zborul și într-acolo. Până atunci, pot doar să îmi imaginez ce fel de turist aș fi. La fel de zăpăcit și aiurit ca la New York? La fel de entuziasmat ca prin Seattle? Sau însetat și doritor de cât mai multe peripeții, ca prin Bruxelles?

Ca să îmi fie cel mai ușor însă, mă imaginez în cinci tipuri diferite de turist în Asia. Așa, ca să mă acomodez cu mediul și să îmi înfig bine scopul ăsta în minte. Că până ajung acolo sigur decid ce fel de comportament turistic să aleg.

1. Globetrotter-ul consacrat

Probabil aș ajunge în Asia total nepregătită și cu un singur lucru în minte: mamă, ce bine că am ajuns și aici!

M-aș duce exact unde ar pica degetul meu rătăcit prima oară pe hartă

Așa aiurită și cu bani puțini cum aș fi, cu hărți îndesate în buzunarul de la spate și cu o grămadă de destinații în minte, cred că aș fi cea mai fericită. Aș închide ochii și, cu harta în mână, m-aș duce exact unde ar pica degetul meu rătăcit prima oară, ca să-mi demonstrez că sunt al naibii de libertină și că pot face orice îmi propun.

La naiba cu previzibilitatea turiștilor din ziua de azi, cu articolele de genul „enșpe lucruri pe care să le faci în cutare loc”. A căzut degetul pe Marele Zid Chinezesc? Acolo mă duc, prietene, că sigur dau de alții ca mine, în căutare de experiențe cât mai ieșite din comun, la bani puțini. Rucsace dornice de aventură găsesc la tot pasul.

2. Îndrăgostitul incurabil

Acum, nu că aș fi citit-o eu recent pe Liz Gilbert cu al său Eat, Pray, Love, care face o  incursiune romantică în Indonezia, dar dacă ar fi să îmi iau partenerul de mânuță și să aleg vreun loc anume, Bali ar fi una din destinațiile exotice spre care m-aș îndrepta pentru a-mi condimenta relația cu o porție de mister.

Dacă ar fi să îmi iau partenerul de mânuță și să aleg vreun loc anume, Bali ar fi una din primele opțiuni – Anantara Spa Resort în Bali

Dacă aș fi turistul romantic, aș căuta o escapadă în care ambii să ne deconectăm total de acasă. Cred că nici nu m-aș gândi prea mult la bani, având în vedere că aș plănui doza asta de romantism și aș căuta oferte în Asia încă din timp. Îmi asum așadar pe deplin faptul că o astfel de călătorie presupune ceva bani puși deoparte la saltea, iar când destinația promite timp de calitate petrecut în liniște alături de omul drag, parcă nici nu mai contează investiția inițială.

3. Turistul sportiv

E imposibil să nu dai de el, pe orice continent ai merge, competiții sportive se organizează la tot pasul. Presupunând prin reducere la absurd că prin jogging-ul meu aș ajunge și în altă parte înafară de stadionul din Copou din Iași, mă vizualizez la vreun concurs mare de atletism prin Indonezia. Am eu o dorință ascunsă, aceea de a alerga cot la cot cu maimuțele (sau să alerg DE ele?!), după ce am tot adunat de-a lungul anilor povești cu și despre maimuțe asiatice.

Unele îți mănâncă sandvișurile din mașină în timp ce ieși la o aruncătură de băț să faci o poză. Altele se postează în drumul tău de nu mai poți înainta nici măcar un metru până nu le sperii cu un claxon. Trebuie să ajung să fiu fugărită sau să fugăresc maimuțe cât încă mă țin picioarele.

Maasai-wilderness-conservation-trust-4
Să presupunem prin reducere la absurd că prin jogging-ul meu aș ajunge și în altă parte înafară de stadionul din Copou din Iași

La modul cel mai serios însă, turistul sportiv e un norocos. Concomitent însă, e cel mai mare ghinionist. În cea mai mare parte a timpului călătorește pe banii și grija altcuiva (a statului, a organizațiilor sportive), singura lui preocupare fiind aceea de a-și păzi trupul de abuzuri culinare, de oboseală, de întuneric și pericole, de viață de noapte zbuciumată și de câte și mai câte.

Practic, pentru unii e puțin cam plictisitor să nu poți să faci lucruri la limită și să ai grijă mereu pe unde calci, să nu te avânți prea departe în viața de turist și printre cele mai mare realizări ale tale să fie pozele la toate obiectivele turistice din zonă. Însă hei, cine are șansa de a pune osul la treabă și de a câștiga medalii și premii pe meleaguri străine?

4. Shopaholic-ul figurant

slideshow_img_41631862d00775235603466115ce3e5c
Aș vrea să mă dumiresc cum stă treaba cu moda asiatică, cu gesturile și obiceiurile femeilor

Să presupunem din nou, tot prin reducere la absurd, că aș fi o cucoană pe care o plimbă soțul prin toate centrele luxoase ale lumii, ca să își cumpere haine și alte accesorii cât mai fancy posibil. Aici, treaba mea ar fi să mă orientez puțin pe internet și să aflu cu exactitate ce locuri de aruncat cu bani preferă shopaholic-ii, că nu aș vrea să nimeresc undeva unde să fie discrepanță și să mă întorc acasă cu mâna goală. Prietenele mele abia ar aștepta să mă ia și pe mine și pe cumpărăturile mele la descusut.

Tokyo. Hong Kong. Singapore. Sau, de ce nu, toate la rând, o raită ca să mă dumiresc ce și cum stă treaba cu moda asiatică, cu gesturile și obiceiurile de consum ale femeilor. Ar fi păcat să ajung atât de departe de casă și să mă limitez la a călca doar într-o singură țară. Și câtă vreme cardul mă ține și energie am de zbârnâi ca o albinuță cu sacoșelele după mine, de ce să mă întorc acasă înainte de a mă plictisi de shopping?

5. Veșnicul entuziasmat

b1ef1f065997580942a2bc4a0aab79a1
Culorile Japoniei, țesute cu dibăcie în kimono-urile gheișelor

Călătorește în grupuri de prieteni sau cu familia. Plănuiește cu câteva luni, ba în unele cazuri, poate și cu vreun an înainte, o călătorie de asemenea anvergură. Iar o agenție precum CND Turism l-ar satisface până la cele mai fine detalii. Are așadar timp să își consume energia cu planuri și itinerarii precise și s-ar urî dacă ar ajunge înapoi acasă și ar ști că a ratat, cu al său Nikon/Canon atârnând la gât, vreun muzeu, templu chinezesc sau frunză din vreo grădină japoneză.

Sună a clișeu? Și ce dacă, aparatul meu de fotografiat va iubi atâta frumusețe înghesuită pe metru pătrat

Pentru că da, alegerea turistului entuziasmat ca destinație de vacanță ar fi previzibilă. Mă pun în locul lui și realizez că nu am cum să greșesc dacă îmi duc familia în Japonia sau China.

N-am avea cum să ne plictisim în țara cea mai populată a lumii (oare câți copii mai au voie să facă acum chinezii, per familie?) sau printre culorile Japoniei, țesute cu dibăcie în kimono-urile gheișelor sau în grădinile cu cireșii în floare. Sună a clișeu? Și ce dacă, aparatul meu de fotografiat va iubi atâta frumusețe înghesuită pe metru pătrat, în așa fel încât nici nu mă mai gândesc la faptul că sunt previzibil și că aș fi pe drumul deja bătătorit de milioane de turiști anual.

Tu ce fel de turist ești?

  • Vrei distracție la drumul mare și circuite cu autocarul cu oameni pe care abia i-ai cunoscut și îți împărtășesc spiritul de călător neobosit?
  • Plimbări pierdute în liniște și mister de mână cu iubitul meu?
  • O participare la vreun concurs internațional care să-ți asigure gratuit și ceva oportunități de a vedea locul unic în care ai ajuns?
  • La colindat de magazine luxoase, ca să îți umple anul care vine cu energie și multe lucrușoare de să îți faci geloși prietenii de acasă? (la naiba cu modestia)
  • Sau o aventură cu prietenii și al tău aparat de fotografiat mereu la îndemână?

Eu știu deja ce fel de turist aș fi. Și chiar dacă nu aș ști, mi-am imaginat deja toate ipostazele în care m-aș putea afla și toate trec armonios pe lângă urechea mea și sucesc pe toate părțile rotițele creierului meu îndrăgostit de plecări peste hotare. E muzica perfectă.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2015.

Surse foto: vacantespeciale.romaasaiwilderness.blogspot.roshermanstravel.comflickr.com,  img.wall-street.ro

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s