Gânduri de „aproape absolvent”

Zilele astea te împiedici la tot pasul de robe negre scoase parcă din Hogwarts-ul lui J.K. Rowling, care mișună agale pe lângă universitățile din țară. Și liceele. Ba chiar și școlile gimnaziale. O ia naibii lumea la vale. Viitorii mei copii sigur o să aibă robe și toci la absolvirea anilor de grădiniță.

11263871_949209031791138_577925102_n
Căldură și soare nebun, de a-ngălbenit iarba

Tot zilele astea e cald de mori în zona Moldovei. Habar nu am cum e vremea în alte colțuri ale țării, că n-am televizor și nu am așadar cum să îl ascult pe Busu. Însă cum spuneam, aici mori de cald și dacă ai doar un maiou deasupra buricului pe tine. Ce să mai spui de robe negre de absolvent și o tocă ce îți strânge scâfârlia și se încing toate pe tine la treij’ de grade?

Probabil că nu e fain sentimentul, dar o să îl simt curând pe propria piele. Eu nu știu ce e aia purtatul robei la absolvirea liceului, îmi place să cred că am fost o clasă de oameni deștepți care au știut să lase lucrurile să se întâmple la vremea lor. Nu ne-am grăbit așadar și acum că termin facultatea și mă uit la roba agățată pe umeraș de mânerul dulapului, parcă alte sentimente mă încearcă.

Unul din ele e ăla de groază. Da da. Am nevoie de o masă de călcat urgent, că altfel nu scot pliurile și cutele din ea nici să mă bați cu varga la fund. Zici că a ținut-o firma de ne organizează cursul festiv anume în așa fel încât să fie cât mai boțită, parcă știau că pe mine călcatul mă bagă în boală. Sigur, aș avea nevoie și de o stație de călcat cu aburi, așa, ca să se facă treaba singură, dar câte și mai câte să mai cer de la viață?

Un altul e ăla de nerăbdare. Treacă și ducă-se odată momentul cursului în sine, să vină seara și să scap de hainele incomode și de stresul care se adună pe nesimțite. Să fiu absolvent cu acte în regulă și să-mi iau de-o grijă.

Un alt sentiment care mă încearcă e unul ciudat. Îmi vine să mă gândesc, să scriu și să împărtășesc cu toată lumea ce și cum am ajuns zilele astea, ce m-a învățat facultatea, cu ce m-am ales după trei ani de purtat pașii prin Copoul ăsta, astăzi năpădit de robe. Call me crazy, dar cred că știu de ce. Abia așteptam să ajung și în punctul ăsta. De aici încolo, Dumnezeu cu mila.

Deocamdată, grija mea e roba de absolvent. Oare nu se calcă singură?

ScreenHunter_589 May. 23 01.46

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s