Dacă fusta mamei e prea lungă, te acoperă

Îi povesteam azi unui prieten cum eu nu pot să mai simt sensul propriu al lui „acasă” atunci când merg la Piatra Neamț. Pot să mă duc „până acasă”, însă automat plec de acolo înapoi ca și cum locul meu ar fi în altă parte. Cred că face parte din mersul normal al lucrurilor, să ne desprindem ușurel de casă, până când, fără să ne dăm seama, ne-am mutat cu tot cu viață cu tot pe cont propriu.

N-am să îi înțeleg pe cei care, forțați de circumstanțe ( sau de comoditate?), nu își cară catrafusele de la mama și de la tata și nu încearcă să aibă un drum al lor. Nu judec, cine aș fi eu (?), doar că ceva nu se pupă între cutele creierului meu (pe care eu mă apăr și spun că le am). Pur și simplu nu pot să fiu obiectivă în chestiunea de față.

Lasă fusta mamei, că n-o să fie acolo tot timpul

Fratele meu, să presupunem că ești băiat. Tot prin presupuneri umblăm în continuare. Să spunem că ești om și că e nevoie să îți satisfaci nevoile primare. Mama te hrănește, te spală, te calcă, dar ce faci când vrei să, well, să îți satisfaci și alte nevoi, care țin de intimitatea și de viața ta personală, sau de o eventuală viață în cuplu (!?) Să nu intru însă în detalii, e treaba ta, însă cum spuneam, ceva îmi dă cu virgulă.

Nici măcar nu știu de ce îmi pasă. Doar mi se pare amuzant. Nu e ca și cum te obligă cineva să te gândești la ce model de gresie și faianță ar merge în bucătărie și baie, nu te pune nimeni să îți iei (încă!), responsabilități de adult serios pe cap. Ieși în lumea ta și caută-ți rostul, lasă fusta mamei, că n-o să fie acolo tot timpul.

Dacă ești fată, fugi, femeia mării, cât mai departe de casă și de comoditate, fii independentă și „Fă-ți viața”, cum ar spune același prieten. Nu e nimic mai sexi decât una care știe ce vrea de la viață și trage tare să iasă tot ce își propune, pe cont propriu. Nici tu nu trebuie să te gândești la tencuieli și finisaje, toate la timpul lor, ai nevoie doar de un loc’șor al tău la care să te întorci mereu.

Cred că suntem diferiți cu un singur motiv. Adică pentru a nu ne plictisi. Păi altfel despre ce mai scriam eu acum? E bine să existe diversitate. Așa ne învârtim altfel prin viață. But remember, dacă tot suntem la capitolul ăsta. Cât mai de parte de casă, ne-am înțeles? O viață ai.

ScreenHunter_590 May. 24 00.27

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s