running wild and running free

Parc-am plecat ieri. Am stat în State de data asta și m-am întins fix cât de mare mi-a fost plapuma. Adică exact patru luni legale, cât mi-a fost permis.

Am avut un singur șoc când m-am întors acasă. Două din trei persoane cu care mă întâlneam pe stradă nu mai credeau că mă mai întorc. Ce-ați pățit, fraților?

Acum nu am decât să mă amuz, pentru că în parte, e și vina mea. Mi-am tot bătut prietenii la cap cu America mea cu tot, că mai că abia așteptau să scape de mine. De data asta însă, așteptam să mă urc în avion (cu sau fără peripeții). Important era că mă întorceam, iar scopul pentru care plecasem în primă fază fusese atins.

12165942_1022259154486125_1830091745_n

La 10.000 de kilometri distanță și câteva zile de suferință (fusul orar nu m-a afectat niciodată mai puternic ca acum), relizez că ceața pe care am părăsit insula pe care am trăit în ultimele patru luni nu m-a urmărit. Aterizând forțat în România, nu-mi rămâne decât să decolez din nou. Spre clișeisticile noi orizonturi și noi provocări. Pentru că dacă nu ar fi așa, aș fi o mică legumă.

Living like we’re renegades, cum spune cântecul. Păi da’ cum altfel, acum când ești tânăr?

Sursă foto: arhivă personală.

Poză cover – San Juan Islands, Washington, USA

Poză articol – Orcas Island, Washington, USA

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s